Fara prea multa introducere voi argumenta in acest articol de ce trebuie sa citesti aceasta carte, mai ales acum, in aceasta perioada de nesfarsita si agasanta criza care ne seaca zi de zi, clipa de clipa, mai dihai ca picatura chinezeasca.
«Cand cruzii seniori chinezi ai razboiului voiau sa-si tortureze prizonierii, le legau mainile si picioarele si ii asezau sub o punga cu apa care picura constant… pic… pic… pic… zi si noapte. Picaturile de apa ce le cadeau constant in cap ajungeau sa sune in cele din urma ca niste lovituri de ciocan – si ii aduceau intr-o stare de nebunie. Aceeasi metoda de tortura a fost folosita pe timpul Inchizitiei in Spania si pe vremea lui Hitler in lagarele germane de concentrare.» (pg.43)
Sa-ncepem, deci:
«Am mers la marea biblioteca publica aflata la intersectia dintre Fifth Avenue cu Forty-second Street si am descoperit , spre uimirea mea, ca la rubrica Griji, Ingrijorare nu existau in aceasta biblioteca decat douazeci si doua de carti. Am mai observant ca sub titlul Viermi erau trecute pe fisa o suta optezeci si noua de carti. Aproape de noua ori mai multe carti despre viermi decat despre griji! Uluitor, nu-i asa?»(pg.9)
«M-am uitat peste cele douazeci si doua de carti despre griji ce se odihneau pe rafturile Bibliotecii publice din New York. In plus, am cumparat toate cartile pe aceasta tema pe care le-am gasit: nu am putut descoperi insa nici macar una care sa-mi poata servi drept manual la cursul meu pentru adulti. Asa ca m-am hotarat sa scriu eu una.» (pg.10)
La fel cum mi s-a-ntamplat si mie…
«Peste cativa ani, m-am apucat sa scriu ceea ce speram sa fie cea mai buna carte scrisa vreodata despre vorbirea in public, pentru oamenii de afaceri. Am avut despre scrierea cartii aceeasi idee prosteasca pe care o avusesem mai demult despre actorie: aveam sa imprumut ideile altor scriitori si aveam sa le reunesc intr-o singura carte – o carte care avea sa contina totul. Asa ca mi-am procurat zeci de volume despre vorbirea in public si am petrecut un an incorporand ideile lor in manuscrisul meu. Dar pana la urma mi-am dat seama, inca o data, ca faceam o prostie.» (pg.142)
La fel mi s-a-ntamplat si mie…
«Chiar si marele filozof francez Montaigne a facut aceasta greseala. “Viata mea, spunea, a fost plina de nenorociri ingrozitoare, dintre care cele mai multe nu s-au intamplat niciodata.” La fel si viata mea – la fel si a dumneavoastra.»(pg.27)
La fel si a ta…
«Pe masura ce anii au trecut, am descoperit incetul cu incetul ca nouazeci si noua la suta dintre lucrurile care ma ingrijorasera nu s-au petrecut niciodata.»(pg.78)
(Sursa)
«Pentru fiecare boala de sub soare
Este sau nu este un remediu;
Daca e vreunul, incearca sa-l gasesti;
Daca nu este, nu-ti mai bate capul.» (pg.88)
Sau altfel spus:
«“Daca poti sa-ti rezolvi problema, de ce sa-ti faci griji? Daca nu o poti rezolva, atunci la ce bun sa-ti faci griji?” – Shantideva» (Ajunge! – pg.41)
Nu mai bine te bucuri de viata?
«“Exista o singura cale catre fericire”, spunea Epictet romanilor, “si anume sa incetam sa ne mai facem griji pentru lucrurile care se afla dincolo de puterea vointei noastre.”»(pg.89)
Deci, traieste!
Prin «RELAXARE SI RECREERE
Cele mai relaxante forte creative sunt
Iubiti muzica buna – vedeti partea amuzanta a vietii-,
Si sanatatea si fericirea va vor apartine.» (pg.41)
«“…”calea voluntara suverana catre veselie, in cazul in care v-ati pierdut veselia, este sa fiti veseli si sa va comportati ca si cum veselia ar fi deja instalata.”
Credeti ca acest truc simplu da rezultate? Incercati-l. Puneti-va pe chip un zambet mare si sincer; indreptati-va umerii; rasuflati adanc; fredonati apoi o frantura de cantec. Daca nu stiti sa cantati, fluierati. Veti descoperi repede despre ce vorbea William James – ca,fizic, este imposibil sa ramai trist sau deprimat in timp ce dai semne ca ai iradia de fericire!» (pg.115)
Fac o mica paranteza, ca sa-ti mai tragi sufletul: mi-am ingaduit sa scot religia din lista de mai sus, intrucat, daca in ’44 cand a aparut prima editie a cartii, mai era de luat in considerare, in zilele de azi pierde din ce in ce mai mult teren in favoarea liberului-arbitru si a credintei in puterea personala, nu in a unei entitati invizibile extraordinare. N-am nimic cu credinciosii, doar ca vreau sa pot gandi liber.
Nu este nici urma de ateism in ceea ce am spus mai sus. Poate doar cevaagnosticism – despre care Carnegie face si el o referire la pagina 171.
«Am studiat biologia, stiinta, filozofia si religiile comparate. Am citit carti despre cum a fost scrisa Biblia. Am inceput sa-i pun la indoiala multe dintre afirmatii. Am inceput sa ma indoiesc de multe dintre doctrinele inguste propovaduite de preotii de tara ai vremii. Eram tulburat. Asemenea lui Walt Whitman, “simteam cum indoieli ciudate si adanci se zbat in mine”. Nu stiam ce sa cred. Nu vedeam scopul vietii. Am incetat sa ma mai rog. Am devenit agnostic.»
Dupa care, pe la pagina 180, incepe s-o ia iar pe aratura, incercand sa ne converteasca cu un zel demn de o cauza mai buna. Si ne tot exemplifica pana la finalul capitolului (si-apoi mai reia tema din cand in cand pana la finalul cartii) despre tot felul de oameni si personalitati care s-au rugat cu ardoare si au primit ceea ce au vrut: bani, sanatate, liniste etc. Nu va fie cu suparare, dar eu stiu o multime de oameni care nu s-au rugat deloc si au primit mai mult decat aveau nevoie, precum si o gramada (mai mare) de oameni care s-au rugat zi si noapte si n-au primit nimic.
De aceea, il parafrazez din nou pe autor:
«Faptul ca nu inteleg tainele rugaciunii si ale religiei nu ma impiedica sa ma bucur de viata mai bogata si mai fericita pe care o aduce religia. In cele din urma, am inteles intelepciunea cuvintelor lui Santayana; “Omul nu este facut pentru a intelege viata, ci pentru a o trai.”» (pg.172)
Ce mare nenorocire ar fi daca in loc de:
«Isus a declarat ca in religie exista numai doua lucruri importante: sa Il iubim pe Dumnezeu din tot sufletul si pe aproapele nostru ca pe noi insine.» (pg.174)
ar aparea astfel:
«Omul declara ca in univers exista numai doua lucruri importante: sa iubim Natura din tot sufletul si pe aproapele nostru ca pe noi insine.» (pg.174)?
Eu nu vad nicio erezie. Nu numai ca cele doua propozitii sunt identice in mesajul lor, dar a doua chiar suna mai frumos, a mileniul trei si a revolutie spirituala (care va urma dupa cea informationala). Si intuita pe undeva chiar de Carnegie:
«Ziceti-i Dumnezeu, ori Allah, ori Spirit – de ce ne-am bate capul cu definitiile, atata vreme cat puterile misterioase ale naturii au grija de noi?» (pg.186)
Exact, de ce?
C-avem cu totii loc pe Pamant (desi, dupa ce am citit Inferno al lui Dan Brown, incep sa fiu putin sceptic).
Dupa care iar o da in bara:
«”Soarele straluceste. Cerul este albastru si scanteietor. Natura este calma si stapana pe lume – iar eu, fiind copilul naturii, sunt in acord cu Universul.” Sau – chiar mai bine! – rugati-va!» (pg.215)
Cu toate acestea inteleg ca Dale Carnegie e tributar vremurilor pe care le-a trait si in care religia era inca la putere. Intre timp insa stafeta a fost predata Televiziunii – painea noastra cea de toate zilele – caci a Ei este imparatia, slava si puterea…
Sa mergem mai departe, caci daca-ncepem sa vorbim si despre Satan, ne-apuca sfarsitul si greata.
«Am citit, practic, toate cartile si articolele gasite care trateaza, chiar si tangential, despre alungarea ingrijorarii. Vreti sa stiti care este cel mai bun sfat impotriva grijilor pe care l-am descoperit dupa atata citit? Ei bine, iata-l – rezumat in douazeci si noua de cuvinte pe care ar trebui sa le lipim pe oglinda de la baie, astfel incat de fiecare data cand ne clatim fata sa ne spalam si mintea de toate grijile. Aceasta rugaciune nepretuita a fost scrisa de doctorul Reinhold Niebuhr:
Da-mi, Doamne, seninatatea
Sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
Curajul de a le schimba pe cele pe care pot;
Si intelepciunea de a le deosebi.» (pg.92)
Hai ca m-am molipsit si eu.
Probabil din cauza ca «“Ramane intotdeauna putin parfum pe mana celui ce ti-a dat trandafiri.”» (pg.163)
Ar trebui cumva sa-mi fac griji?
«Cand (…) sunteti tentati sa va faceti griji din cauza unei probleme, scrieti pe hartie urmatoarele intrebari si raspunsurile lor:
- a. Care este problema?
- b. Care este cauza problemei?
- c. Care sunt solutiile problemei?
- d. Care este cea mai buna solutie?» (pg.60)
Da, te-am auzit. Solutia ar fi sa ma apropii de final.
Iata in continuare (ma fac ca nu te-am auzit, si n-o sa-ti para rau!) un citat pe care daca vanzatorii l-ar pricepe am avea cu totii mult mai putin de suferit:
«Mi-am pus intrebarea: «Care sunt solutiile posibile?» Dar pentru a raspunde, trebuia sa studiez faptele. Am scos registrul cu vanzarile din ultimele douasprezece luni si am studiat cifrele.
Am facut o descoperire uluitoare! Era chiar acolo, negru pe alb: am descoperit ca saptezeci la suta din Vanzari fusesera incheiate la prima intrevedere! Alte douazeci si trei de procente din vanzarile mele fusesera incheiate la a doua intrevedere! Si numai sapte la suta din vanzari fusesera incheiate la a treia, a patra, a cincea etc. intrevedere, care ma innebuneau si imi rapeau timpul. Cu alte cuvinte, imi pierdeam jumatate din ziua de lucru cu o parte a afacerii care imi aducea doar sapte la suta din Vanzari!
Care este raspunsul? Raspunsul era evident. Am renuntat imediat la toate vizitele de dupa a doua intrevedere si mi-am petrecut timpul castigat cautandu-mi clienti potentiali. Rezultatele au fost incredibile. Intr-un timp foarte scurt, mi-am dublat veniturile obtinute in urma vizitelor pe care le faceam.”» (pg.58)
Am ales pentru incheiere cateva fragmente care sper sa te convinga sa citesti cartea sau, si mai simplu, sa o asculti:
«”In viata, cel mai important lucru nu este fructificarea castigurilor. Orice prost poate face asta. Cu adevarat important este sa profiti de pe urmapierderilor. Pentru asta este nevoie de inteligenta; si prin asta se deosebeste un intelept de un prost”» (pg.148)
Urmeaza deci «…sfatul lui Shakespeare: “Inteleptii nu stau niciodata sa isi jeleasca pierderile, ci cauta cu voiosie sa-si vindece ranile.”» (pg.103)
Sau «Asa cum spunea Schopenhauer: “Rareori ne gandim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseste.”» (pg.135)
Mai mult, chiar:
«”Sunt doua lucruri la care sa tintesti in viata: primul, sa obtii ce vrei; si dupa aceea, sa te bucuri de asta. Doar cei mai intelepti oameni il realizeaza si pe cel de-al doilea.”» (pg.137)
Si inca ceva: «Uitati de sine, devenind interesati de ceilalti. Faceti in fiecare zi o fapta buna care sa aduca un zambet de bucurie pe fata cuiva.» (pg.164)
Daca insa n-ai inteles nimic din cele de mai sus si «”Daca tot vrei sa te sinucizi, macar fa-o intr-un stil eroic. Fugi in jurul cladirii pana ce pici mort.”» (pg.233)
Acum chiar ca termin.
Ai vazut ca impartasesc multe din opiniile autorului, dar, dupa umila mea parere, grijile pot fi si pozitive, pentru ca ele te pot determina sa te mobilizezi si sa treci la actiune. Nu poti sa nu-ti faci griji daca stii ca o sa ramai fara un loc de munca sau pentru ca te-ai imbolnavit de cancer, caci tocmai teama care te cuprinde te face sa gasesti solutii la care altfel nu te-ai fi gandit, respectiv sa-ti cauti un nou loc de munca in loc de un loc de veci sau sa renunti la tigari si sa treci pe legume, ca-s mai ieftine sau s-o dai pe marul lupului in loc de chimioterapie.
Caci daca nu ti-ai face griji deloc ai fi multumit cu statutul de somer sau decedat, iar daca ti-ai face griji fara sa si actionezi ai fi in postura “eroinelor” din binecunoscuta poveste a lui Creanga – Prostia omeneasca.
In concluzie: «Nu plangeti dupa laptele varsat!» (pg.100)
Si mai da-le-ncolo de griji! Sau de asigurari:
«Cea mai cunoscuta companie de asigurari de pe tot globul – Lloyd‘s din Londra – a facut nenumarate milioane de dolari din inclinatia tuturor de a-si face griji pentru lucruri care rareori se intampla. Lloyd‘s din Londra pune pariu cu oamenii ca dezastrele pentru care isi fac griji nu se vor petrece niciodata. Totusi, ei nu numesc asta pariu. Ci o numesc asigurare. In realitate, este un pariu bazat pe legea probabilitatii. Marii firme de asigurari ii merge grozav de peste doua sute de ani; si cu excepția situatiei in care natura umana s-ar schimba, ii va merge la fel de bine cincizeci de secole de acum inainte, asigurand pantofi, si vapoare, si ceara de sigiliu impotriva unor dezastre care,dupa legea probabilitatii, nu se intampla nici pe departe atat de des pe cat isi imagineaza lumea.»(QUAIN, 10 pg.96)
Pai, ar cam fi cazul sa facem ceva in legatura cu asta, nu?
Respectiv, sa se intample cat mai des.
Ce altceva credeai?
Ah, tu chiar te gandeai la altceva…?
Treaba ta, nu ma bag.
Dar iti respect optiunile.
Da-i bătaie!
__________________________________________________________________
Pentru a intelege mai bine cele de mai sus, citeste si cartea asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu